Crama Oprisor Cupola Sanctis Sfantul Ilie

Cu opt veacuri înainte de Hristos, existenţa mântuirii a fost făcută cunoscută oamenilor când, după o viaţă de sfânt, Marele Proroc Ilie, fără a trece prin moarte, a fost luat de îngeri şi purtat spre Ceruri într-un car de foc, chiar dacă Raiul fusese închis pentru oameni după primul păcat şi avea să rămână aşa până la venirea Mântuitorului.
Viaţa lui Ilie a stat sub semnul revelaţiei arătate lui Sovac, tatăl său: un grup de oameni în veştminte albe îl îmbrăcau pe Ilie în haine de foc şi-i dădeau să mănânce o flacără. Preoţii din Ierusalim au interpretat vedenia ca semn: Ilie era destinat să-i slujească Domnului şi să profeţească. Numele de Ilie (Elie, Ilias, Elijah) înseamnă „al cărui Dumnezeu este YHWH”.

Regele Ahab, convins de soţie, reinstituise cultul zeilor Baal şi Astarte. Ilie i-a spus lui Ahab că regatul urmează a fi pedepsit cu ani de secetă. Ilie s-a ascuns de furia lui Ahab lângă pârâul Cherit, unde a fost hrănit de un corb, iar apoi în casa unei văduve, unde a făcut minuni, înviindu-i fiul şi înmulţind făina şi uleiul. După anii de secetă, Ilie s-a întors la Ahab. I-a propus regelui să se roage lui Baal pentru ploaie. Ahab şi cei 450 de preoţi ai zeului nu au reuşit să aducă ploaia, însă cerurile s-au deschis la rugile lui Ilie. Focul s-a revărsat asupra jertfei aduse de acesta.

Se spune că Domnul i-a dăruit lui Ilie cheile Cerului, lăsându-l să le deschidă şi să le închidă, dând astfel oamenilor ploaie sau secetă.

Creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Proroc Ilie la 20 iulie. 

Povestea colecţiei CUPOLA SANCTIS începe cu trei vinuri în ediţii limitate: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru şi Sfânta Ana. Demersul a dorit să reprezinte plecăciunea în faţa celui mai adânc şi mai intim aspect al Olteniei Profunde: credinţa. Am dorit să punem pe masă, la fiecare sărbătoare, vinuri create cu pioşenie, dând fiecăruia dintre ele o asemănare cu sfântul patronim: un pic din rigurozitatea şi asprimea Ucigătorului de Balaur, ceva din blândeţea şi bunătatea Izvorâtorului de Mir şi un strop din delicateţea Zămislitoarei Maici a Domnului.

Mai târziu însă, gândul bun ne-a arătat că oamenii se bucură în aceeaşi măsură de fiecare dintre onomastici, că sărbătoarea unuia sau a altuia dintre sfinţi poartă totdeauna aceeaşi încărcătură, fiind un prilej de a serba viaţa şi darurile divinităţii. Nu se strâng laolaltă doar cei care se serbează, ci şi toţi cei dragi lor.