Crama Oprisor Cupola Sanctis Sfantul Ioan

Anunţat de înger şi cu puterea de a-şi umple de har sfânt mama încă din pântece, Ioan Botezătorul este cel mai iubit şi mai sărbătorit sfânt al creştinătăţii. Naşterea sa este aproape o vestire pentru ceea ce avea să vină – mama lui, Elisabeta, este înaintată în vârstă şi stearpă, iar tatăl, Zaharia, este pedepsit pentru îndoială, luându-i-se darul vorbirii, recăpătat abia când acceptă să-i dea fiului său numele ales de înger:  Ioan. Este primul care propovăduieşte înfrânarea şi modestia, care anunţă venirea Mântuitorului şi le cere celor care vin să se boteze să se pregătească, pentru că împărăţia lui Dumnezeu se apropie. Îl aşază mai presus de toţi chiar Mântuitorul Isus Hristos, când vine la Apa Iordanului spre a fi botezat: „Adevăr vă spun că, între cei născuţi din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decât Ioan Botezătorul.” Puterea lui Ioan este atât de mare, încât, de teama poporului, Irod nu cutează să-l ucidă nici când Ioan îl mustră aspru, în văzul lumii, pentru traiul desfrânat cu Irodiada, soaţa fratelui său, Filip. Zilele lui Ioan se petrec multă vreme în temniţă, până când, la sărbătoarea naşterii lui Irod, împăratul, impresionat de dansul fiicei Irodiadei, îi promite acesteia împlinirea oricărei dorinţe. Sfătuită de mamă, ea cere capul lui Ioan Botezătorul, şi astfel se sfârşesc zilele primului om care l-a recunoscut pe Isus drept „Mielul lui Dumnezeu, cel care ridică păcatele lumii”. În timpul prigoanelor împotriva creştinilor, trupul lui Ioan este ars de Iulian Apostatul – se spune că din el n-au rămas decât un braţ şi un deget, cenuşa fiind împrăştiată în vânt.
Este cinstit de nu mai puţin de trei ori peste an: în ziua naşterii sale, 24 iunie, în ziua în care l-a botezat pe Domnul, 7 ianuarie, şi în ziua Tăierii Capului, 29 august, zi de post şi rugăciune.

Povestea colecţiei CUPOLA SANCTIS începe cu trei vinuri în ediţii limitate: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru şi Sfânta Ana. Demersul a dorit să reprezinte plecăciunea în faţa celui mai adânc şi mai intim aspect al Olteniei Profunde: credinţa. Am dorit să punem pe masă, la fiecare sărbătoare, vinuri create cu pioşenie, dând fiecăruia dintre ele o asemănare cu sfântul patronim: un pic din rigurozitatea şi asprimea Ucigătorului de Balaur, ceva din blândeţea şi bunătatea Izvorâtorului de Mir şi un strop din delicateţea Zămislitoarei Maici a Domnului.

Mai târziu însă, gândul bun ne-a arătat că oamenii se bucură în aceeaşi măsură de fiecare dintre onomastici, că sărbătoarea unuia sau a altuia dintre sfinţi poartă totdeauna aceeaşi încărcătură, fiind un prilej de a serba viaţa şi darurile divinităţii. Nu se strâng laolaltă doar cei care se serbează, ci şi toţi cei dragi lor.